Cum apar miturile psihologice si conceptiile gresite? In urmatoarele zece postari, voi incerca sa conving ca exista zece modalitati majore prin care toti putem fi pacaliti de explicatii phihologice care suna foarte plauzibil, dar care sunt foarte departe de adevar. Este esential sa intelegem faptul ca toti suntem vulnerabili la aceste surse de eroare si ca, din cand in cand, fiecare dintre noi este pacalit. de acestea.
Pentru a invata o gandire stiintifica, lipsita de elemente false, este necesar sa fim constienti de aceste surse de eroare si sa invatam sa le facem fata. Chiar si oamenii de stiinta sau savantii sunt inclinati spre aceste surse de eroare ca si oricine altcineva. Dar oamenii de stiinta competenti au adoptat un set de protectii, numite metode stiintifice, pentru a se proteja impotriva lucrurilor care nu au o baza reala. Metodele stiintifice reprezinta un set de deprinderi care ii ajuta pe oamenii de stiinta sa nu se pacaleasca pe ei insisi. Daca devenim constienti de cele zece surse majore de eroare in pshihologie, va fi cu mult mai putin probabil sa cadem in acceptarea unor neadevaruri cu privire la natura umana. Acordati atentie acestor zece surse de eroare. Le veti puteti folosi pentru a evalua o multime de explicatii psihologice din viata voastra de zi cu zi.
Cum se face ca toti cei care au masini de foarte buna calitate le mentin intotdeauna curate si stralucitoare, in timp ce cei care au masini vechi si uzate le mentin murdare depotriva in exterior cat si in interior. Diferenta de atitudine rezulta din diferenta de apreciere. Aprecierea lucrurilor pe care le avem atrage dupa sine primirea lucrurilor pe care ni le dorim. De altfel, acesta a fost principiul care i-a ajutat pe oamenii din prima categorie sa atraga in viata lor masini mai bune.
Fictiune: Avem nevoie de intregul creier pentru a fuctiona eficient.
Realitate: Unii oameni, carora le-a fost indepartata chirurgical o emisfera celebrala in copilarie, probabil din cauza unei boli, pot ajunge la maturitate sa functioneze suficient de bine.
Fictiune: Oamenii de azi au creiere mai mari decat neanderthalienii.
Realitate: Creierele neanderthalienilor erau probabil putin mai mari decat ale noastre.
Fictiune: Ariile “de activare” aparute la scanarile creierului inseamna ca acele regiuni ale creierului devin mai active.
Realitate: Ariile “de activare” aparute la scanarile creierului inseamna, uneori, ca anumite regiuni cerebrale inhiba alte regiuni.
Fictiune: Constiinta aflata in “starea alfa” este asociata cu starea de relaxare.
Realitate: Nu exista nici o dovada cum ca o crestere a undelor cerebrale alfa mareste relaxarea; mai mult, unii oameni care nu sunt relaxati sau agitati, cum ar fi copii cu tulburarea deficitului de atentie/hiperactivitate, au niveluri ridicate de unde alfa.
Fictiune: Oamenii adulti nu mai dezvolta neuroni noi.
Realitate: Cercetari relativ recente arata ca mai apar noi neuroni in parti ale creierului adult, in special in hipocamp.
Fictiune: Ca adulti, pierdem in jur de 100 000 de neuroni in fiecare zi.
Realitate: Pierdem neuroni in fiecare zi, dar numarul real este probabil cam o zecime din acesta.
Fictiune: Oamenii orbi au simtul auzului si simtul tactil mult mai bine dezvoltate.
Realitate: Exista foarte putine dovezi cum ca cei nevazatori au capacitati superioare la nivelul altor simturi, inclusiv cel auditiv, tactil sau olfactiv.
Fictiune: Oamenii orbi pot detecta obstacole la distanta, simtind caldura sau presiune pe fruntea lor.
Realitate: Nu exista absolut nici o dovada pentru aceasta afirmatie.
Fictiune: Coma reprezinta o stare accentuata de somn profund.
Realitate: Oamenii in coma nu sunt adormiti.
Fictiune: Putem “trezi” oamenii aflati in coma punandu-le melodiile lor favorite.
Realitate: Nu exista dovezi stiintifice concrete cum ca oamenii aflati in coma pot fi scosi din aceasta stare prin difuzarea melodiilor lor favorite sau prin alte actiuni a altor stimuli familiari.
Vor urma…
Sau asa zisa trauma pe care o traiesc parintii cand primul nascut, implicit ajuns si cel mai mare dintre posibilii alti copii ai familiei, paraseste “cuibul” pentru a-si cauta propriul drum in viata. Se presupune ca o mama intra in camera fiului ei pentru a-i adulmeca mirosul, cauta printre hainele lasate in urma sau scotoceste orice obiect personal care-i aminteste de acesta, dupa ce fiul ei a plecat la colegiu/facultate pentru primul an. Citind un website din Anglia (http://www.netdoctor.co.uk/womenshealth/features/ens.htm) care relateaza comportamentul mamei respective in acea perioada, aflam ca acesta reprezinta un comportament perfect normal, ca urmare asa zisului sindrom “al cuibului gol”, un termen care se refera la convingerea populara ca toate mamele ale caror fii sau fiice au plecat de acasa simt strangeri de inima tulburator de deprimante. Populara serie de autoeducare, scrisa de Canfield, Hansen, McAdoo si Evans in 2008, “Chicken Soup for The Soul” (“Mancare sanatoasa pentru suflet”) contine o carte dedicata ajutorarii celor cu “sindromul cuiubului gol” sa se adapteze la imensul stres.
In realitate, exista foarte putine argumente stiintifice care sa sustina aceste manifestari sau macar convingerea populara ca femeile traiesc adevarate drame cand copiii pleaca de acasa sau se casatoresc. Peste 142 de perechi de parinti au fost intervievati pe aceasta tema. Majoritatea parintilor (deopotriva barbati si femei) s-au adaptat excelent, au simtit schimbarea ca un element pozitiv si au inceput sa discute ca de la egal la egal cu “plodul” cand acesta a obtinut o independenta mai mare. Mai mult, majoritatea celor cu “cuibul gol” au trait, in realitate, o crestere a satisfactiei vietii, ca urmare a descoperirii noilor posibilitati, flexibilitate si libertate. Dovezi recente, care urmaresc relatiile maritale timp de 18 ani dupa plecarea primului nascut de acasa, indica, de asemenea, o crestere a satisfactiei maritale (cu atat mai mult daca primul nascut este si singurul nascut).
O schimbare in rolurile casnice si o crestere brusca a timpului liber pot necesita unele adaptari din partea tuturor membrilor ai familiei. Dar un lucru este cert, “mutarea” unui copil nu este in mod obisnuit o experienta devastatoare si extrem de deprimanta, asa cum portretizeaza adesea mass-media. De fapt, pe masura ce copiii fac o tranzitie de succes catre tinerete, faptul ca parintii se bucura in sfarsit de recompensarile multor ani investiti in educarea copiilor lor poate reprezenta o ocazie de celebrare.
Iertati-mi eventualele greseli. Astept opinii.
Toti ne dorim sa ne schimbam, odata sau de mai multe ori in viata. Asta pentru ca cei din jurul nostru traiesc o continua incercare de a ne schimba, fie ca e vorba de prieteni sau familie, toti au influenta asupra comportamentului si atitudinii noastre interioare. Chiar daca nu ne dam seama, fiecare dintre noi se schimba prin actiunea exterioara.
Uneori insa, ne dorim schimbarea atat de tare, incat sentimentul vine din partea noastra, iar actiunea celor din jur este mai putin importanta. Atunci cand incepem sa ne punem intrebari legate de viata, prieteni, familie, scoala si altele, este un semn ca in noi se produce o transformare profunda. Insa, numai cei care isi pun intrebari primesc si raspunsuri si descopera adevarul. Cei care isi pun intrebari aspira la primirea raspunsurilor sincere si atrag in viata lor o forma pe care fiecare o poate intelege.
Astfel, daca dorim sa primim raspunsuri si astfel sa ne schimbam, trebuie sa incepem sa ne punem intrebarile, mai intai.
A se trata ca atare.
Sunt de parere ca ideile sunt intotdeauna o chestie de gust. Ceea ce pare o idee buna pentru unii, poate trece drept una proasta sau plicticoasa pentru altii. O idee buna este o solutie inteligenta pentru o problema, una nemaivazuta pana atunci. Dar daca o ideenu este preluata si folosita ca o solutie la o problema, nu are nici o valoare. Devine o non-idee. Iar cata vreme zace intr-un sertar, e evident ca e inutila. Mai rau, ocupa si spatiu degeaba, e o risipa totala. Ideile trebuie aplicate inainte de a fi judecate drept idei bune sau proaste. Pana si o idee care se dovedeste a fi proasta, daca este pusa in aplicare, e mai buna decat o idee aparent buna, dar nepusa in practica. Cu cat e folosita mai mult timp, orice idee e considerata intr-un final buna. Nu degeaba, roata este considerata cea mai buna idee din toate timpurile.
Pe de alta parte, punand lucrurile intr-o scena contrastanta, nu intotdeauna e bine sa abundezi de idei, fie ele bune sau proaste. Astfel, unii oameni chiar au talentul de a gasi mereu idei bune. Insa pentru cei care nu au acest dar, straduinta este mult mai mare. In mod curios, oamenii care se straduiesc mai mult pentru a gasi o idee sunt adesea cei care au mai mult succes. Sa debordezi de idei nu este, in concluzie, un lucru bun intodeauna. Ti-e prea usor sa treci la urmatoarea, apoi la urmatoarea, apoi la urmatoarea si tot asa. Daca nu ai prea multe idei de-odata, esti nevoit sa le fructifici pe cele de care dispui deja.
Fii viclean. Fura. Fura din orice loc care unde vibreaza inspiratia sau care iti alimenteaza imaginatia si, implicit, naste noi idei in mintea ta. Cine a spus ca nu este bine sa “devoram” filme, muzica, picturi, carti, poeme, fotografii, conversatii, vise, copaci, arhitectura, iarba, flori, semne de circulatie, nori, Soare si Luna. Este bine sa alegem varianta de a fura numai lucrurile care vorbesc direct sufletului nostru. Daca facem asta, “furtul” nostru va fi autentic, iar autenticitatea este de nepretuit. Originalitatea devine practic non-existenta. Intotdeauna exista lucruri repetitive. Promovarea conteaza, cum preluam ideea si cum o ducem mai departe.
Esenta acestei postari, sta deci, in fraza lui Jean-Luc Godard: “Nu conteaza de unde iei lucrurile, ci unde le duci”.
Din nou, acesta nu este decat un alt mod de a privi lucrurile. A se trata ca atare.
In anul 1975, lucrarile artistului si regizorului de animatie ceh Jan Svankmajer au fost interzise de comunisti. Avea el un punct de vedere gresit? Sau era un punct de vedere potrivit, vazut dinperspectiva unor oameni nepotriviti. Iata totusi ca astazi, artistul este o comoara nationala. Ceea ce ma duce cu gandul, are el dreptate acum, iar cei din trecut s-au inselat? Sau poate greseste in continuare, si comunistii au avut dreptate? Vorbim de aceleasi opere, doar ca sunt vazute din alte puncte de vedere.
Punctul de vedere domninant este repezentat de ceea ce gandeste majoritatea. Oamenii sunt ca oile: isi urmeaza liderul. In cazul acesta, liderul e cel care vine cu punctul de vedere asupra directiei in care trebuie sa se indrepte.
Sa ai un punct de vedere nou este ceva original. Sa-i recunosti valoarea este o dovada de inteligenta. Insa, sa ai curajul sa-l aperi impotriva opiniei publice – asta ne face eroi.
Vroiam sa inaugurez si categoria aceasta, urmand ca pe parcurs sa o dezvolt, asa ca am hotarat ca cel mai bine este sa explic notiunea care definestea aceasta categorie. Sa incepem asa:
Oamenii ma acuza adesea ca stiu prea multe, spunandu-mi pe un ton acuzator “Alex, de unde stii atatea lucruri?”. De fiecare data, sau aproape de fiecare data, fraza asta ma amuza. Este exact ca si cum i-ai spune unei persoane care are cateva firisoare de nisip in pantofi ca se ineaca in nisip. Daca ne gandim la suprafetele intinse de nisip care exista in lume, putem spune ca persoana respectiva nu are – si asta fara nici o umbra de indoiala – nici macar un graunte de nisipi in pantofi. Nimeni nu are in posesie vreunul. Am realizat de curand ca fiecare dintre noi este ignorant. Cu totii suntem niste ignoranti. Exista “plaje”, “deserturi” si “dune” de cunoastere despre care nu am auzit niciodata si pe care, fireste, nu le-am “vizitat” vreodata.
Sunt oameni care cred ca stiu tot ceea ce trebuie sa stie. Acestora trebuie sa le acordam o atentie deosebita. “Gasesti toate informatiile dorite in aceasta carte – nu este nevoie sa stii mai mult”, ne spun ei. De mii de ani inghitim aceste lozinci. Cei care au avut curajul sa spuna: “Stai putin, cred ca suntem ignoranti! Hai sa…” au suportat consecinte dramatice: au fost otraviti, arsi pe rug, li s-au scos ochii si intestinele printr-o cruzime inimaginabila. Totusi, poate ca pericolul de a spune ca stim totul este mai mare acum decat in vremurile intunecate (Evul mediu sa zicem), de mult apuse, dominate de superstitii religioase (oare chiar au apus demult?). Astazi, cunoasterea umana este stocata in Hard-Disk-urile PC-urilor, pe care o putem accesa cu un simplu click. Toate bune si frumoase, dar este foarte posibil ca aceasta cunoastere sa se transofme intr-un alt text sacru, inviolabil. Avem nevoie de un tezaur, dar nu de cunostinte, ci deignoranta. Un tezaur care nu ofera raspunsuri la orice, ci pune intrebari la orice. Un tezaur care arunca o raza de lumina nu asupra faptelor evidente, ci a supra conurilor de umbra ale ignorantei.
A fi tratata ca atare.
Jucatorii de golf varstnici nu castiga (nu e un adevar absolut, ci o regula generala). De ce?
Jucatorul in varsta poate trimite mingea la fel de departe ca unul tanar. Este la fel de bun la loviturile de tip putt sau chip. Si cunoaste probabil terenul chiar mai bine. Atunci, de unde lovitura in plus, cea care il indeparteaza de victorie? Experienta. Cunoaste partea negativa, tot ce urmeaza daca nu reuseste, ceea ce il face mult mai prudent. Jucatorul tanar este ori nestiutor, ori prea temerar sa mai dea dovada de prudenta. Acesta este avantajul sau. E valabil pentru noi toti. Cunoasterea ne face sa jucam cartile prudent. Nu insinuez ca, cunoasterea ar fi un lucru rau sau ca ar trebui sa ne indepartam de ea. Elementul care ne indeparteaza mereu de ceea ce ne dorim este prudenta.
Secretul este sa ramai copilaros.
Din nou, acesta este doar un mod de gandire alternativ. A fi tratat ca atare.