Lucruri pozitive sau negative?

In spatele tuturor lucrurilor care par negative, se ascunde intotdeauna ceva bun. Daca am porni de la premisa ca nu exista nimic altceva decat binele, chiar si in situatiile aparent negative, acestea din urma se vor transforma, reflectand convingerea noastra. Majoritatea oamenilor au tendinta sa respinga binele prin faptul ca se grabesc sa eticheteze situatiile pe care le traiesc drept negative, dupa care convingerea lor se transforma in realitate (doar pentru ei). Raul, defapt, nu este decat incapacitatea noastra de a percepe in mod limpede lucrurile, dintr-o perspectiva mai ampla. De aceea, pacea deriva din cunostinta faptului ca nu exista altceva decat bine, in viziunea personala a fiecarui individ.

Diferență

Cum se face ca toti cei care au masini de foarte buna calitate le mentin intotdeauna curate si stralucitoare, in timp ce cei care au masini vechi si uzate le mentin murdare depotriva in exterior cat si in interior. Diferenta de atitudine rezulta din diferenta de apreciere. Aprecierea lucrurilor pe care le avem atrage dupa sine primirea lucrurilor pe care ni le dorim. De altfel, acesta a fost principiul care i-a ajutat pe oamenii din prima categorie sa atraga in viata lor masini mai bune.

Schițe

Doar cateva lucruri care mi-au trecut prin minte:

• Daca ascultam, vom auzi fiecare glas, chiar si pe unul mut.
• Daca vrem sa fim auziti, trebuie sa vorbim, sa ne facem auziti.
• Trebuie sa aduni piesele de puzzle de pe o masa pentru ca acestea sa nu se piarda in bataia vantului.
• Avem nevoie de obiective si misiuni pentru a ne opri din a vorbi cu noi insine.
• Tinerii cercetasi sunt plini de fapte bune si binevointa doar in taberele de cercetasi.
• Daca ai o gura mare nu inseamna ca esti indiscret, fara bun simt sau nedemn de incredere. Inseamna ca esti sincer si direct.
• Daca nu intrebam, nu ni se raspunde.
• Esecul unui obiectiv consta in faptul ca nu ne-am dorit deajuns succesul lui.
• Un ceas elvetian nu arata ora fixa decat daca il fixezi dupa ora fixa.
• Nici un om nu este robot, totusi, adesea, un robot inlocuieste un om.
• Diavolul a creat pacatul, insa doar omul este responsabil pentru raspandirea lui ca o boala venerica.
• Nu poti face bine acolo unde lucrurile sunt gresite.
• Lucrurile sunt roz la inceputul oricarei relatii de dragoste, pana apar si spinii.

Mituri de explorat

Fictiune: Avem nevoie de intregul creier pentru a fuctiona eficient.

Realitate: Unii oameni, carora le-a fost indepartata chirurgical o emisfera celebrala in copilarie, probabil din cauza unei boli, pot ajunge la maturitate sa functioneze suficient de bine.

Fictiune: Oamenii de azi au creiere mai mari decat neanderthalienii.

Realitate: Creierele neanderthalienilor erau probabil putin mai mari decat ale noastre.

Fictiune: Ariile “de activare” aparute la scanarile creierului inseamna ca acele regiuni ale creierului devin mai active.

Realitate: Ariile “de activare” aparute la scanarile creierului inseamna, uneori, ca anumite regiuni cerebrale inhiba alte regiuni.

Fictiune: Constiinta aflata in “starea alfa” este asociata cu starea de relaxare. 

Realitate: Nu exista nici o dovada cum ca o crestere a undelor cerebrale alfa mareste relaxarea; mai mult, unii oameni care nu sunt relaxati sau agitati, cum ar fi copii cu tulburarea deficitului de atentie/hiperactivitate, au niveluri ridicate de unde alfa.

Fictiune: Oamenii adulti nu mai dezvolta neuroni noi. 

Realitate: Cercetari relativ recente arata ca mai apar noi neuroni in parti ale creierului adult, in special in hipocamp.

Fictiune: Ca adulti, pierdem in jur de 100 000 de neuroni in fiecare zi.

Realitate: Pierdem neuroni in fiecare zi, dar numarul real este probabil cam o zecime din acesta.

Fictiune: Oamenii orbi au simtul auzului si simtul tactil mult mai bine dezvoltate. 

Realitate: Exista foarte putine dovezi cum ca cei nevazatori au capacitati superioare la nivelul altor simturi, inclusiv cel auditiv, tactil sau olfactiv.

Fictiune: Oamenii orbi pot detecta obstacole la distanta, simtind caldura sau presiune pe fruntea lor. 

Realitate: Nu exista absolut nici o dovada pentru aceasta afirmatie.

Fictiune: Coma reprezinta o stare accentuata de somn profund. 

Realitate: Oamenii in coma nu sunt adormiti.

Fictiune: Putem “trezi” oamenii aflati in coma punandu-le melodiile lor favorite. 

Realitate: Nu exista dovezi stiintifice concrete cum ca oamenii aflati in coma pot fi scosi din aceasta stare prin difuzarea melodiilor lor favorite sau prin alte actiuni a altor stimuli familiari.

 

Vor urma…

 

Sindromul cuibului gol

Sau asa zisa trauma pe care o traiesc parintii cand primul nascut, implicit ajuns si cel mai mare dintre posibilii alti copii ai familiei, paraseste “cuibul” pentru a-si cauta propriul drum in viata. Se presupune ca o mama intra in camera fiului ei pentru a-i adulmeca mirosul, cauta printre hainele lasate in urma sau scotoceste orice obiect personal care-i aminteste de acesta, dupa ce fiul ei a plecat la colegiu/facultate pentru primul an. Citind un website din Anglia (http://www.netdoctor.co.uk/womenshealth/features/ens.htm) care relateaza comportamentul mamei respective in acea perioada, aflam ca acesta reprezinta un comportament perfect normal, ca urmare asa zisului sindrom “al cuibului gol”, un termen care se refera la convingerea populara ca toate mamele ale caror fii sau fiice au plecat de acasa simt strangeri de inima tulburator de deprimante. Populara serie de autoeducare, scrisa de Canfield, Hansen, McAdoo si Evans in 2008, “Chicken Soup for The Soul” (“Mancare sanatoasa pentru suflet”) contine o carte dedicata ajutorarii celor cu “sindromul cuiubului gol” sa se adapteze la imensul stres.

In realitate, exista foarte putine argumente stiintifice care sa sustina aceste manifestari sau macar convingerea populara ca femeile traiesc adevarate drame cand copiii pleaca de acasa sau se casatoresc. Peste 142 de perechi de parinti au fost intervievati pe aceasta tema. Majoritatea parintilor (deopotriva barbati si femei) s-au adaptat excelent, au simtit schimbarea ca un element pozitiv si au inceput sa discute ca de la egal la egal cu “plodul” cand acesta a obtinut o independenta mai mare. Mai mult, majoritatea celor cu “cuibul gol” au trait, in realitate, o crestere a satisfactiei vietii, ca urmare a descoperirii noilor posibilitati, flexibilitate si libertate. Dovezi recente, care urmaresc relatiile maritale timp de 18 ani dupa plecarea primului nascut de acasa, indica, de asemenea, o crestere a satisfactiei maritale (cu atat mai mult daca primul nascut este si singurul nascut).

O schimbare in rolurile casnice si o crestere brusca a timpului liber pot necesita unele adaptari din partea tuturor membrilor ai familiei. Dar un lucru este cert, “mutarea” unui copil nu este in mod obisnuit o experienta devastatoare si extrem de deprimanta, asa cum portretizeaza adesea mass-media. De fapt, pe masura ce copiii fac o tranzitie de succes catre tinerete, faptul ca parintii se bucura in sfarsit de recompensarile multor ani investiti in educarea copiilor lor poate reprezenta o ocazie de celebrare.

 

Iertati-mi eventualele greseli. Astept opinii.

Reflecție

Toti ne dorim sa ne schimbam, odata sau de mai multe ori in viata. Asta pentru ca cei din jurul nostru traiesc o continua incercare de a ne schimba, fie ca e vorba de prieteni sau familie, toti au influenta asupra comportamentului si atitudinii noastre interioare. Chiar daca nu ne dam seama, fiecare dintre noi se schimba prin actiunea exterioara.

Uneori insa, ne dorim schimbarea atat de tare, incat sentimentul vine din partea noastra, iar actiunea celor din jur este mai putin importanta. Atunci cand incepem sa ne punem intrebari legate de viata, prieteni, familie, scoala si altele, este un semn ca in noi se produce o transformare profunda. Insa, numai cei care isi pun intrebari primesc si raspunsuri si descopera adevarul. Cei care isi pun intrebari aspira la primirea raspunsurilor sincere si atrag in viata lor o forma pe care fiecare o poate intelege.

Astfel, daca dorim sa primim raspunsuri si astfel sa ne schimbam, trebuie sa incepem sa ne punem intrebarile, mai intai.

 

A se trata ca atare.

Cine este defapt Marco Polo?

Rasfoind o carte plina de curiozitati si contradictii, am gasit o pagina destul de interesanta. Cu totii stim ca Marco Polo a descoperit Orientul Indepartat.

Marco Polo (sau “Marc Puiul” in traducere directa) s-a nascut in Korcula, Damlatia, in 1254 si a fost botezat de Marko Pilic. Nu vom sti probabil niciodata daca a ajuns sau nu in Orientul Indepartat pe cand avea 17 ani, sau daca a redat doar niste povesti pe care le spuneau negustorii care strabateau Drumul Matasii.

Un fapt este insa cert: celebra lui carte de calatorii este in mare parte opera unu scriitor de romane de aventuri – Rusticello da Pisa, coleg de celula cu Marco Polo. Polo ii dicta, iar Rusticello scria in franceza, limba pe care Polo nu o stia.

Rezultatul, care a aparut in 1306, a inregistrat un succes rasunator. In ceea ce priveste, insa, datele istorice, acestea sunt mai mult sau mai putin demne de crezare. Titlul original al cartii era Il Millon – Milionul – din motive obscure, desi oamenii i-au gasit repede un subtitlu – Un milion de minciuni, iar Polo – acum negustor bogat si renumit, a fost poreclit “Domnul Milion”.

In concluzie, Marco Polo este inca unul dintre acei oameni care a devenit faimos in mare parte pentru lucruri pe care nu le-a facut. Totusi, macar i se poate atribui meritul de a fi adus in Italia macaroanele si inghetata. Sau cel putin asa se crede ca ar trebui sa-i apartina.

De fapt, pastele erau cunoscute in tarile arabe inca din secoul al IX-lea, iar spaghetele sunt mentionate in analele Genovei, cu 25 de ani inainte ca Marco sa pretinda ca s-a intors in Italia cu pereginarile sale.

Inghetata s-ar putea sa fi fost si ea inventata de chinezi, dar, in orice caz, pare putin probabil ca Marco Polosa fie cel care a adus-o in Occident, pentru ca primele consemnari referitoare la inghetata apar doar la mijlocul secolului XVII-lea.

Citind in continuare aceasta carte (din care voi mai schita cateva idei si rezumari pe diferite subiecte care ma vor mai atrage), observ ca in mare parte, istoria pe care o cunoastem poate fi falsa, daca stim unde sa cautam, iata ca descoperim si adevarul pur.

Personal, cred ca e pe undeva pe la mijloc, pierdut in negura timpurilor.

Ce înseamnă o idee proastă? Dar una bună?

Sunt de parere ca ideile sunt intotdeauna o chestie de gust. Ceea ce pare o idee buna pentru unii, poate trece drept una proasta sau plicticoasa pentru altii. O idee buna este o solutie inteligenta pentru o problema, una nemaivazuta pana atunci. Dar daca o ideenu este preluata si folosita ca o solutie la o problema, nu are nici o valoare. Devine o non-idee. Iar cata vreme zace intr-un sertar, e evident ca e inutila. Mai rau, ocupa si spatiu degeaba, e o risipa totala. Ideile trebuie aplicate inainte de a fi judecate drept idei bune sau proaste. Pana si o idee care se dovedeste a fi proasta, daca este pusa in aplicare, e mai buna decat o idee aparent buna, dar nepusa in practica. Cu cat e folosita mai mult timp, orice idee e considerata intr-un final buna. Nu degeaba, roata este considerata cea mai buna idee din toate timpurile.

Pe de alta parte, punand lucrurile intr-o scena contrastanta, nu intotdeauna e bine sa abundezi de idei, fie ele bune sau proaste. Astfel, unii oameni chiar au talentul de a gasi mereu idei bune. Insa pentru cei care nu au acest dar, straduinta este mult mai mare. In mod curios, oamenii care se straduiesc mai mult pentru a gasi o idee sunt adesea cei care au mai mult succes. Sa debordezi de idei nu este, in concluzie, un lucru bun intodeauna. Ti-e prea usor sa treci la urmatoarea, apoi la urmatoarea, apoi la urmatoarea si tot asa. Daca nu ai prea multe idei de-odata, esti nevoit sa le fructifici pe cele de care dispui deja.

Fii viclean. Fura. Fura din orice loc care unde vibreaza inspiratia sau care iti alimenteaza imaginatia si, implicit, naste noi idei in mintea ta. Cine a spus ca nu este bine sa “devoram” filme, muzica, picturi, carti, poeme, fotografii, conversatii, vise, copaci, arhitectura, iarba, flori, semne de circulatie, nori, Soare si Luna. Este bine sa alegem varianta de a fura numai lucrurile care vorbesc direct sufletului nostru. Daca facem asta, “furtul” nostru va fi autentic, iar autenticitatea este de nepretuit. Originalitatea devine practic non-existenta. Intotdeauna exista lucruri repetitive. Promovarea conteaza, cum preluam ideea si cum o ducem mai departe.

Esenta acestei postari, sta deci, in fraza lui Jean-Luc Godard: “Nu conteaza de unde iei lucrurile, ci unde le duci”.

Din nou, acesta nu este decat un alt mod de a privi lucrurile. A se trata ca atare.

Din nou, puncte de vedere

In anul 1975, lucrarile artistului si regizorului de animatie ceh Jan Svankmajer au fost interzise de comunisti. Avea el un punct de vedere gresit? Sau era un punct de vedere potrivit, vazut dinperspectiva unor oameni nepotriviti. Iata totusi ca astazi, artistul este o comoara nationala. Ceea ce ma duce cu gandul, are el dreptate acum, iar cei din trecut s-au inselat? Sau poate greseste in continuare, si comunistii au avut dreptate? Vorbim de aceleasi opere, doar ca sunt vazute din alte puncte de vedere.

Punctul de vedere domninant este repezentat de ceea ce gandeste majoritatea. Oamenii sunt ca oile: isi urmeaza liderul. In cazul acesta, liderul e cel care vine cu punctul de vedere asupra directiei in care trebuie sa se indrepte.

Sa ai un punct de vedere nou este ceva original. Sa-i recunosti valoarea este o dovada de inteligenta. Insa, sa ai curajul sa-l aperi impotriva opiniei publice – asta ne face eroi.

Ignoranță

Vroiam sa inaugurez si categoria aceasta, urmand ca pe parcurs sa o dezvolt, asa ca am hotarat ca cel mai bine este sa explic notiunea care definestea aceasta categorie. Sa incepem asa:

Oamenii ma acuza adesea ca stiu prea multe, spunandu-mi pe un ton acuzator “Alex, de unde stii atatea lucruri?”. De fiecare data, sau aproape de fiecare data, fraza asta ma amuza. Este exact ca si cum i-ai spune unei persoane care are cateva firisoare de nisip in pantofi ca se ineaca in nisip. Daca ne gandim la suprafetele intinse de nisip care exista in lume, putem spune ca persoana respectiva nu are – si asta fara nici o umbra de indoiala – nici macar un graunte de nisipi in pantofi. Nimeni nu are in posesie vreunul. Am realizat de curand ca fiecare dintre noi este ignorant. Cu totii suntem niste ignoranti. Exista “plaje”, “deserturi” si “dune” de cunoastere despre care nu am auzit niciodata si pe care, fireste, nu le-am “vizitat” vreodata.

Sunt oameni care cred ca stiu tot ceea ce trebuie sa stie. Acestora trebuie sa le acordam o atentie deosebita. “Gasesti toate informatiile dorite in aceasta carte – nu este nevoie sa stii mai mult”, ne spun ei. De mii de ani inghitim aceste lozinci. Cei care au avut curajul sa spuna: “Stai putin, cred ca suntem ignoranti! Hai sa…” au suportat consecinte dramatice: au fost otraviti, arsi pe rug, li s-au scos ochii si intestinele printr-o cruzime inimaginabila. Totusi, poate ca pericolul de a spune ca stim totul este mai mare acum decat in vremurile intunecate (Evul mediu sa zicem), de mult apuse, dominate de superstitii religioase (oare chiar au apus demult?). Astazi, cunoasterea umana este stocata in Hard-Disk-urile PC-urilor, pe care o putem accesa cu un simplu click. Toate bune si frumoase, dar este foarte posibil ca aceasta cunoastere sa se transofme intr-un alt text sacru, inviolabil. Avem nevoie de un tezaur, dar nu de cunostinte, ci deignoranta. Un tezaur care nu ofera raspunsuri la orice, ci pune intrebari la orice. Un tezaur care arunca o raza de lumina nu asupra faptelor evidente, ci a supra conurilor de umbra ale ignorantei.

 

A fi tratata ca atare.

« Previous Entries