Doar cu gandul

Era practic inimaginabil sa se intample. Nu puteam crede ochilor cand am citit mesajul, cand i-am auzit vocea, pur si simplu refuzam sa cred ca iubirea noastra poate muri. Mereu am avut-o pe ea langa mine, sa-mi stearga lacrimile, sa-mi zambeasca si sa ma faca sa zambesc, sa-mi incalzeasca inima si sa-mi lumineze ziua, cand ma pierdeam in intunericul problemelor. Cand eram impreuna, timpul nu conta, ma simteam imaterial, aveam doar iubirea ei, strangerea ei de mana, imbratisarea ei calda si buzele ei delicate care ma sarutau cu atata pasiune. Ma privea in ochi si imi spunea cat de mult ma iubeste si ii raspundeam intotdeauna la fel. Caldura corpului ei lipit de al meu ma tinea treaz ore intregi noaptea, doar ca sa o mangai usor pe par si sa visez alaturi de ea. Doar gandul ca toate astea nu ar mai fi, m-au facut sa izbucnesc instant in lacrimi, iar inima parca-mi luase foc. Regretam fiecare moment in care am facut-o nefericita ori am suparat-o. Nu traisem nimic asemanator pana atunci, stiam cum e sa pierzi o persoana draga, dar nimic nu m-ar fi putut pregati pentru ideea ca as putea s-o pierd pe ea. Viata mea ar urma sa se darame ca intr-o avalansa devastatoare, aveam sa fiu rece, gol, ignorant. Nimic n-ar mai fi contat in afara de ea si cum as putea s-o recapat, absolut nimic. Puteam sa traiesc in continuare, puteam sa mor, puteam sa fiu oriunde intre cele doua absolute, dar nu puteam sa mai fiu fara ea. Fara ingerul meu pazitor care imi da intotdeauna aripi sa zbor. Ingerul pe care il iubesc fara margini, fara timp, fara spatiu, infinit. Si asa va fi intotdeauna.

Schițe

Doar cateva lucruri care mi-au trecut prin minte:

• Daca ascultam, vom auzi fiecare glas, chiar si pe unul mut.
• Daca vrem sa fim auziti, trebuie sa vorbim, sa ne facem auziti.
• Trebuie sa aduni piesele de puzzle de pe o masa pentru ca acestea sa nu se piarda in bataia vantului.
• Avem nevoie de obiective si misiuni pentru a ne opri din a vorbi cu noi insine.
• Tinerii cercetasi sunt plini de fapte bune si binevointa doar in taberele de cercetasi.
• Daca ai o gura mare nu inseamna ca esti indiscret, fara bun simt sau nedemn de incredere. Inseamna ca esti sincer si direct.
• Daca nu intrebam, nu ni se raspunde.
• Esecul unui obiectiv consta in faptul ca nu ne-am dorit deajuns succesul lui.
• Un ceas elvetian nu arata ora fixa decat daca il fixezi dupa ora fixa.
• Nici un om nu este robot, totusi, adesea, un robot inlocuieste un om.
• Diavolul a creat pacatul, insa doar omul este responsabil pentru raspandirea lui ca o boala venerica.
• Nu poti face bine acolo unde lucrurile sunt gresite.
• Lucrurile sunt roz la inceputul oricarei relatii de dragoste, pana apar si spinii.

Secret

Din seria Învățături zilnice: Iubirea este cea mai mare putere a noastra, aflata intr-o armonie cu legea atractiei. Cu cat iubim mai mult, cu atat mai mare este puterea noastra. Cu cat simtim o iubire mai altruista si mai neconditionata, cu atat puterea noastra creste. Legea atractiei are ca sinonim legea iubirii, intrucat reprezinta ea insasi un dar al iubirii pentru umanitate. Ea este legea care ne permite sa ne schimbam viata asa cum dorim. Cu cat iubim mai mult, cu atat avem sansa mai mare de a trai o viata sublima, plina de bucurii si armonie.

Despre fotografie

Poate multi dintre voi va puneti intrebarea interioara “Ce inseamna fotografia cu adevarat?”. Am sa va povestesc viziunea mea despre aceasta adevarata arta a sufletului.

Fotografia este o arta, tot o data si un hobby captivant, care nu necesita foarte multe cunostinte. Pana la urma, oricine poate face o fotografie, nu?! Da, practic oricine poate face o fotografie, insa nu toate fotografiile intra pe scena fotografiei ca arta. Diferenta dintre fotografia monotona, realizata fara prea mult interes, la intamplare, si fotografia ca arta, realizata din suflet, inspirata de minte, este ca cea din urma categorie farmeca, incanta si delecteaza mintea si ochiul uman. Sufletul nostru este plin de entuziasm atunci cand privim fotografii artistice, care patrund in interiorul nostru, trezesc sentimente si trairi si ne afecteaza atat psihic cat si sufleteste.

Ca sa poti realiza o fotografie artistica, care sa impresioneze in jurul tau, trebuie sa gasesti balanta dintre subiectul ales, stropul de creativitate adaugat in fotografie si ideea artistica aplicata. A fotografia artistic inseamna sa te plimbi prin lume, sa fii atent la lucrurile care te inconjoara si sa prinzi in obiectiv lucrurile cu adevarat deosebite, care exprima viata, naturalete, care sa dea o stare de fluiditate si nefortare a subiectelor.

Ca sa inchei aceasta discutie, iesiti in lume, ganditi-va la ce merita si ce nu imortalizat in jurul vostru si ganditi-va cum va impresiona fotografia pe care o realizati!

Nevinovăție

Ce titlu! De parca ar exista asa ceva cu adevarat.

Intr-o problema serioasa, numai un om cu “coloana vertebrala” si destula maturitate isi recunoaste vina. In general, tipul asta de oameni lipseste cu desavarsire, motiv pentru care, deseori sunt pedepsiti cei fara legatura cu subiectul dat. Totusi, intotdeauna exista o fapta pentru care suntem vinovati, macar asa putin. Tot ce trebuie sa facem e sa recunoastem, macar fata de propria persoana. De fapt, mai trebuie sa invatam sa iertam. Multi dintre noi avem tendinta de a dori raul unei persoane care ne-a ranit vreodata, poate chiar din greseala. Razbunarea e in capul listei cand vine vorba de o astfel de situatie. Interesant, nu? Fiecare din noi evita sa vada acest lucru la sinele sau. Fiecare din noi vrea sa fie personajul pozitiv in propria-i poveste. Dar de ce sa crezi ca povestea TA e doar a ta? In ea intra sute, mii de alte personaje. Intotdeauna, in istoria ta personala, esti personajul principal, de asemenea, pozitiv, iar cei ce nu actioneaza in folosul telurilor tale sunt INTOTDEAUNA negative. Dar, cine stie? Poate si tu esti personajul negativ in povestea cuiva. Mediteaza. Gaseste acea persoana pentru povestea caruia esti protagonistul negativ si incearca sa devii un personaj pozitiv. Incearca. In asta consta totul. Dar esti si un mareputuros, si ti-e lene sa incerci. Incapatanat, o tii pe-a ta si pauza. Numai tu ai dreptate, toti in jurul tau sunt niste imaturi, fraieri, prosti, te “dau in gat”. In ruptul capului nu o sa accepti ca exista si persoane care inteleg mai bine ca tine, pentru ca tu esti ala -> The boss, si nimeni altul. Iar daca cineva iti acorda o urma de respect, o iei in nume de rau – consideri ca e “pup-in-curist”. Daca nu iti acorda respect, iar o iei in nume de rau – ca doar tu esti boss, si meriti mai mult. Deci, omule, tu nu vrei sa intelegi restul personajelor. Celorlalte personaje le e practic imposibil. Esti tu, singurul destept intre toti prostii. Ia mai revizuieste ecuatia asta. Poate gasesti solutia din barem, si nu mai spui ca tu ai facut bine, daca baremul zice alta.

Succes in viata, si cu asta am zis punct. Cu bine!

 

Surpriza!

Stii ca ti-am promis o poezie. Asta e, sper sa-ti placa

 

Pe-o foaie nescrisa

Astern niste ganduri.

Iubirea-s decisa

S-o descriu in franturi

De cuvinte zbuciumate, asa cum sunt eu,

Si mult mai dezordonate decat  in oricare alta poezie.

 

Lipsa, da, doar tu esti prezent

Acolo. Unde? In inima mea, evident.

Ador. Ce? Sa ma ai, sa te am, iubirea…

Iubesc. Ce? Nu, pe cine? Fericirea.

De ce? E de la tine in dar.

Ce? Dragoste. Dar ce sa fie? Ceva ce pun intr-un sertar,

Apoi incui cu o cheie de metal?

 

Nu, e ea. E pura, sincera si parca prinde viata.

Ma ghideaza incet catre tine. Ma simt ca o paiata.

 

Da, iubesc. Noi doi – impreuna.

Un vis traiesc, iar tu ma tii de mana.

Ma privesti in ochi, zambesti, ma saruti.

Te iubesc, bobocel! Sa nu ma uiti!

 

Perfect imperfecta, iubeste-ma!

 

 

Smotocel.

Fara somn

1:31. Probabil o mare parte din universul care ma inconjoara la ora aceasta, doarme, viseaza, sau fac la fel ca mine: survoleaza internetul, citesc forum-uri, se uita la fotografii si vorbesc cu prietenii sau cu prietena/prietenul la telefon. Imi vine in cap o culoare, dar nu sunt sigur ce culoare. Parca e albastru. Nu, ar fi prea monoton si prea trist. Poate ca rosu. Da! Asta e, rosu. Sau alb, mai degraba. Simplu, pur, fara defect. Dar alb nu-i o culoare, deci gandurile mele au esuat.

Imi caut somnul, starea care sa-mi aduca linistea zilei de astazi, zi foarte agitata si plina de “mult mers pe jos”. Dar nu-l pot gasi, inca. Asteapta undeva, in spatele meu, sub asternuturile parfumate, asteapta sa ma patrunda, sa ma invaluie si sa ma faca sa-mi pierd cunostinta, sa ma trimita in lumea viselor si sa ma duca departe. Dar ce bine ar fi! Sa ma duca departe, dar numai cat este nevoie, 406 kilometri, mai mult sau mai putin, ar fi ideal. De ce atat?! Pentru ca distanta asta ne desparte, fizic, mereu. In fiecare zi, ne ciocnim inevitabil de ea, si ne punem mereu problema “Cum sa fac sa ajung acolo?”. Si raspunsul e mereu acelasi: “Nu poti acum, trebuie sa ai rabdare!”. Si de ce trebuie sa fie mereu acelasi? De ce nu se schimba macar o data pe zi, sa fie macar forumulat altfel, ca ma-nebuneste, literalmente.

Revenind la somn, la vise, la inconstienta temporara pe timpul noptii, la timpul de “frau liber” al imaginatiei, acolo ajung mereu unde imi doresc. Mereu imaginatia ma duce acolo unde ma duce si gandul constient si rational, zi de zi, ora de ora, minut de minut, secunda de secunda. Iau mereu Trenul Viselor numarul 7833262, stau mereu in compartimentul 482473, pe scaunul verde, din colt, de la geam. Nici nu stiu cand ajung, dar ajung. Unde ajung? Intotdeauna ajung in acelasi loc. Care loc? Locul unde ar trebui sa ma regasesc in fiecare zi, acolo. Unde “acolo”? Bine, rup linia suspansului.

 

Acolo, langa ea.

 

Te iubesc!