Cine este defapt Marco Polo?

Rasfoind o carte plina de curiozitati si contradictii, am gasit o pagina destul de interesanta. Cu totii stim ca Marco Polo a descoperit Orientul Indepartat.

Marco Polo (sau “Marc Puiul” in traducere directa) s-a nascut in Korcula, Damlatia, in 1254 si a fost botezat de Marko Pilic. Nu vom sti probabil niciodata daca a ajuns sau nu in Orientul Indepartat pe cand avea 17 ani, sau daca a redat doar niste povesti pe care le spuneau negustorii care strabateau Drumul Matasii.

Un fapt este insa cert: celebra lui carte de calatorii este in mare parte opera unu scriitor de romane de aventuri – Rusticello da Pisa, coleg de celula cu Marco Polo. Polo ii dicta, iar Rusticello scria in franceza, limba pe care Polo nu o stia.

Rezultatul, care a aparut in 1306, a inregistrat un succes rasunator. In ceea ce priveste, insa, datele istorice, acestea sunt mai mult sau mai putin demne de crezare. Titlul original al cartii era Il Millon – Milionul – din motive obscure, desi oamenii i-au gasit repede un subtitlu – Un milion de minciuni, iar Polo – acum negustor bogat si renumit, a fost poreclit “Domnul Milion”.

In concluzie, Marco Polo este inca unul dintre acei oameni care a devenit faimos in mare parte pentru lucruri pe care nu le-a facut. Totusi, macar i se poate atribui meritul de a fi adus in Italia macaroanele si inghetata. Sau cel putin asa se crede ca ar trebui sa-i apartina.

De fapt, pastele erau cunoscute in tarile arabe inca din secoul al IX-lea, iar spaghetele sunt mentionate in analele Genovei, cu 25 de ani inainte ca Marco sa pretinda ca s-a intors in Italia cu pereginarile sale.

Inghetata s-ar putea sa fi fost si ea inventata de chinezi, dar, in orice caz, pare putin probabil ca Marco Polosa fie cel care a adus-o in Occident, pentru ca primele consemnari referitoare la inghetata apar doar la mijlocul secolului XVII-lea.

Citind in continuare aceasta carte (din care voi mai schita cateva idei si rezumari pe diferite subiecte care ma vor mai atrage), observ ca in mare parte, istoria pe care o cunoastem poate fi falsa, daca stim unde sa cautam, iata ca descoperim si adevarul pur.

Personal, cred ca e pe undeva pe la mijloc, pierdut in negura timpurilor.

Învățătura zilei

Invatatura zilei de astazi: Noi atragem intotdeauna in viata noastra circumstantele care corespund vibratiilor noastre interioare. Orice situatie, orice persoana si orice eveniment pe care le atragem in experienta noastra depind de vibratiile pe care le emitem. Viata noastra reflecta ceea ce exista in interiorul nostru, iar aceasta realitate launtrica depinde in intregime de noi.

Ce înseamnă o idee proastă? Dar una bună?

Sunt de parere ca ideile sunt intotdeauna o chestie de gust. Ceea ce pare o idee buna pentru unii, poate trece drept una proasta sau plicticoasa pentru altii. O idee buna este o solutie inteligenta pentru o problema, una nemaivazuta pana atunci. Dar daca o ideenu este preluata si folosita ca o solutie la o problema, nu are nici o valoare. Devine o non-idee. Iar cata vreme zace intr-un sertar, e evident ca e inutila. Mai rau, ocupa si spatiu degeaba, e o risipa totala. Ideile trebuie aplicate inainte de a fi judecate drept idei bune sau proaste. Pana si o idee care se dovedeste a fi proasta, daca este pusa in aplicare, e mai buna decat o idee aparent buna, dar nepusa in practica. Cu cat e folosita mai mult timp, orice idee e considerata intr-un final buna. Nu degeaba, roata este considerata cea mai buna idee din toate timpurile.

Pe de alta parte, punand lucrurile intr-o scena contrastanta, nu intotdeauna e bine sa abundezi de idei, fie ele bune sau proaste. Astfel, unii oameni chiar au talentul de a gasi mereu idei bune. Insa pentru cei care nu au acest dar, straduinta este mult mai mare. In mod curios, oamenii care se straduiesc mai mult pentru a gasi o idee sunt adesea cei care au mai mult succes. Sa debordezi de idei nu este, in concluzie, un lucru bun intodeauna. Ti-e prea usor sa treci la urmatoarea, apoi la urmatoarea, apoi la urmatoarea si tot asa. Daca nu ai prea multe idei de-odata, esti nevoit sa le fructifici pe cele de care dispui deja.

Fii viclean. Fura. Fura din orice loc care unde vibreaza inspiratia sau care iti alimenteaza imaginatia si, implicit, naste noi idei in mintea ta. Cine a spus ca nu este bine sa “devoram” filme, muzica, picturi, carti, poeme, fotografii, conversatii, vise, copaci, arhitectura, iarba, flori, semne de circulatie, nori, Soare si Luna. Este bine sa alegem varianta de a fura numai lucrurile care vorbesc direct sufletului nostru. Daca facem asta, “furtul” nostru va fi autentic, iar autenticitatea este de nepretuit. Originalitatea devine practic non-existenta. Intotdeauna exista lucruri repetitive. Promovarea conteaza, cum preluam ideea si cum o ducem mai departe.

Esenta acestei postari, sta deci, in fraza lui Jean-Luc Godard: “Nu conteaza de unde iei lucrurile, ci unde le duci”.

Din nou, acesta nu este decat un alt mod de a privi lucrurile. A se trata ca atare.

Din nou, puncte de vedere

In anul 1975, lucrarile artistului si regizorului de animatie ceh Jan Svankmajer au fost interzise de comunisti. Avea el un punct de vedere gresit? Sau era un punct de vedere potrivit, vazut dinperspectiva unor oameni nepotriviti. Iata totusi ca astazi, artistul este o comoara nationala. Ceea ce ma duce cu gandul, are el dreptate acum, iar cei din trecut s-au inselat? Sau poate greseste in continuare, si comunistii au avut dreptate? Vorbim de aceleasi opere, doar ca sunt vazute din alte puncte de vedere.

Punctul de vedere domninant este repezentat de ceea ce gandeste majoritatea. Oamenii sunt ca oile: isi urmeaza liderul. In cazul acesta, liderul e cel care vine cu punctul de vedere asupra directiei in care trebuie sa se indrepte.

Sa ai un punct de vedere nou este ceva original. Sa-i recunosti valoarea este o dovada de inteligenta. Insa, sa ai curajul sa-l aperi impotriva opiniei publice – asta ne face eroi.

8 ore în Brooklyn

8 ore în Brooklyn. Un video bine realizat. Mie mi-a placut. Sper ca si voua. Enjoy!

Ignoranță

Vroiam sa inaugurez si categoria aceasta, urmand ca pe parcurs sa o dezvolt, asa ca am hotarat ca cel mai bine este sa explic notiunea care definestea aceasta categorie. Sa incepem asa:

Oamenii ma acuza adesea ca stiu prea multe, spunandu-mi pe un ton acuzator “Alex, de unde stii atatea lucruri?”. De fiecare data, sau aproape de fiecare data, fraza asta ma amuza. Este exact ca si cum i-ai spune unei persoane care are cateva firisoare de nisip in pantofi ca se ineaca in nisip. Daca ne gandim la suprafetele intinse de nisip care exista in lume, putem spune ca persoana respectiva nu are – si asta fara nici o umbra de indoiala – nici macar un graunte de nisipi in pantofi. Nimeni nu are in posesie vreunul. Am realizat de curand ca fiecare dintre noi este ignorant. Cu totii suntem niste ignoranti. Exista “plaje”, “deserturi” si “dune” de cunoastere despre care nu am auzit niciodata si pe care, fireste, nu le-am “vizitat” vreodata.

Sunt oameni care cred ca stiu tot ceea ce trebuie sa stie. Acestora trebuie sa le acordam o atentie deosebita. “Gasesti toate informatiile dorite in aceasta carte – nu este nevoie sa stii mai mult”, ne spun ei. De mii de ani inghitim aceste lozinci. Cei care au avut curajul sa spuna: “Stai putin, cred ca suntem ignoranti! Hai sa…” au suportat consecinte dramatice: au fost otraviti, arsi pe rug, li s-au scos ochii si intestinele printr-o cruzime inimaginabila. Totusi, poate ca pericolul de a spune ca stim totul este mai mare acum decat in vremurile intunecate (Evul mediu sa zicem), de mult apuse, dominate de superstitii religioase (oare chiar au apus demult?). Astazi, cunoasterea umana este stocata in Hard-Disk-urile PC-urilor, pe care o putem accesa cu un simplu click. Toate bune si frumoase, dar este foarte posibil ca aceasta cunoastere sa se transofme intr-un alt text sacru, inviolabil. Avem nevoie de un tezaur, dar nu de cunostinte, ci deignoranta. Un tezaur care nu ofera raspunsuri la orice, ci pune intrebari la orice. Un tezaur care arunca o raza de lumina nu asupra faptelor evidente, ci a supra conurilor de umbra ale ignorantei.

A fi tratata ca atare.

Invățătura zilei

Invatatura zilei de azi: Exista doua cuvinte care, atunci cand sunt rostite, au puterea uluitoare de a-ti schimba complet viata. Ori de cate ori le vei rosti cu sinceritate, aceste cuvinte iti vor aduce o stare de bucurie si de fericire absoluta. Ele vor crea adevarate miracole in viata ta, anihiland orice negativitate si oferindu-ti o mare abundenta. Daca le vei rosti cu sinceritate si daca le vei simti semnificatia profunda, aceste cuvinte vor pune in miscare toate fortele Universului, care se vor uni in slujba da.

Exista doar doua cuvinte care te mai despart de fericirea pe care o meriti si de viata pe care o visezi…

ITI MULTUMESC.

Nu există punct de vedere corect

• Exista un punct de vedere conventional sau popular.
• Exista un punct de vedere personal.
• Exista un punct de vedere larg, impartasit de majoritate.
• Exista un punct de vedere restrans, impartasit doar de cativa.

Vârsta înțelepciunii lipsă

Jucatorii de golf varstnici nu castiga (nu e un adevar absolut, ci o regula generala). De ce?

Jucatorul in varsta poate trimite mingea la fel de departe ca unul tanar. Este la fel de bun la loviturile de tip putt sau chip. Si cunoaste probabil terenul chiar mai bine. Atunci, de unde lovitura in plus, cea care il indeparteaza de victorie? Experienta. Cunoaste partea negativa, tot ce urmeaza daca nu reuseste, ceea ce il face mult mai prudent. Jucatorul tanar este ori nestiutor, ori prea temerar sa mai dea dovada de prudenta. Acesta este avantajul sau. E valabil pentru noi toti. Cunoasterea ne face sa jucam cartile prudent. Nu insinuez ca, cunoasterea ar fi un lucru rau sau ca ar trebui sa ne indepartam de ea. Elementul care ne indeparteaza mereu de ceea ce ne dorim este prudenta.

Secretul este sa ramai copilaros.

Din nou, acesta este doar un mod de gandire alternativ. A fi tratat ca atare.

Statornicie sau imprudenta?

De multe ori, observam in interiorul marilor companii oameni seriosi, statornici, cu multa experienta in domeniu si cu functii importante. Persoanele care nu se conformeaza, cu idei nebunesti si aparent impracticabile, sunt concediate si nu sunt admise in cadrul companiei. Oare chiar asa este?

Sa analizam 2 cazuri concrete:

Vi-l prezint pe “Eddie cel statornic”:

Eddie este tanar si abia a intrat in companie. Prospetimea tineretii il ajuta pe angajatul neamator de riscuri sa avanseze (more…)

« Previous Entries Next Entries »