In spatele tuturor lucrurilor care par negative, se ascunde intotdeauna ceva bun. Daca am porni de la premisa ca nu exista nimic altceva decat binele, chiar si in situatiile aparent negative, acestea din urma se vor transforma, reflectand convingerea noastra. Majoritatea oamenilor au tendinta sa respinga binele prin faptul ca se grabesc sa eticheteze situatiile pe care le traiesc drept negative, dupa care convingerea lor se transforma in realitate (doar pentru ei). Raul, defapt, nu este decat incapacitatea noastra de a percepe in mod limpede lucrurile, dintr-o perspectiva mai ampla. De aceea, pacea deriva din cunostinta faptului ca nu exista altceva decat bine, in viziunea personala a fiecarui individ.
Cum se face ca toti cei care au masini de foarte buna calitate le mentin intotdeauna curate si stralucitoare, in timp ce cei care au masini vechi si uzate le mentin murdare depotriva in exterior cat si in interior. Diferenta de atitudine rezulta din diferenta de apreciere. Aprecierea lucrurilor pe care le avem atrage dupa sine primirea lucrurilor pe care ni le dorim. De altfel, acesta a fost principiul care i-a ajutat pe oamenii din prima categorie sa atraga in viata lor masini mai bune.
Doar cateva lucruri care mi-au trecut prin minte:
Fictiune: Avem nevoie de intregul creier pentru a fuctiona eficient.
Realitate: Unii oameni, carora le-a fost indepartata chirurgical o emisfera celebrala in copilarie, probabil din cauza unei boli, pot ajunge la maturitate sa functioneze suficient de bine.
Fictiune: Oamenii de azi au creiere mai mari decat neanderthalienii.
Realitate: Creierele neanderthalienilor erau probabil putin mai mari decat ale noastre.
Fictiune: Ariile “de activare” aparute la scanarile creierului inseamna ca acele regiuni ale creierului devin mai active.
Realitate: Ariile “de activare” aparute la scanarile creierului inseamna, uneori, ca anumite regiuni cerebrale inhiba alte regiuni.
Fictiune: Constiinta aflata in “starea alfa” este asociata cu starea de relaxare.
Realitate: Nu exista nici o dovada cum ca o crestere a undelor cerebrale alfa mareste relaxarea; mai mult, unii oameni care nu sunt relaxati sau agitati, cum ar fi copii cu tulburarea deficitului de atentie/hiperactivitate, au niveluri ridicate de unde alfa.
Fictiune: Oamenii adulti nu mai dezvolta neuroni noi.
Realitate: Cercetari relativ recente arata ca mai apar noi neuroni in parti ale creierului adult, in special in hipocamp.
Fictiune: Ca adulti, pierdem in jur de 100 000 de neuroni in fiecare zi.
Realitate: Pierdem neuroni in fiecare zi, dar numarul real este probabil cam o zecime din acesta.
Fictiune: Oamenii orbi au simtul auzului si simtul tactil mult mai bine dezvoltate.
Realitate: Exista foarte putine dovezi cum ca cei nevazatori au capacitati superioare la nivelul altor simturi, inclusiv cel auditiv, tactil sau olfactiv.
Fictiune: Oamenii orbi pot detecta obstacole la distanta, simtind caldura sau presiune pe fruntea lor.
Realitate: Nu exista absolut nici o dovada pentru aceasta afirmatie.
Fictiune: Coma reprezinta o stare accentuata de somn profund.
Realitate: Oamenii in coma nu sunt adormiti.
Fictiune: Putem “trezi” oamenii aflati in coma punandu-le melodiile lor favorite.
Realitate: Nu exista dovezi stiintifice concrete cum ca oamenii aflati in coma pot fi scosi din aceasta stare prin difuzarea melodiilor lor favorite sau prin alte actiuni a altor stimuli familiari.
Vor urma…
Sau asa zisa trauma pe care o traiesc parintii cand primul nascut, implicit ajuns si cel mai mare dintre posibilii alti copii ai familiei, paraseste “cuibul” pentru a-si cauta propriul drum in viata. Se presupune ca o mama intra in camera fiului ei pentru a-i adulmeca mirosul, cauta printre hainele lasate in urma sau scotoceste orice obiect personal care-i aminteste de acesta, dupa ce fiul ei a plecat la colegiu/facultate pentru primul an. Citind un website din Anglia (http://www.netdoctor.co.uk/womenshealth/features/ens.htm) care relateaza comportamentul mamei respective in acea perioada, aflam ca acesta reprezinta un comportament perfect normal, ca urmare asa zisului sindrom “al cuibului gol”, un termen care se refera la convingerea populara ca toate mamele ale caror fii sau fiice au plecat de acasa simt strangeri de inima tulburator de deprimante. Populara serie de autoeducare, scrisa de Canfield, Hansen, McAdoo si Evans in 2008, “Chicken Soup for The Soul” (“Mancare sanatoasa pentru suflet”) contine o carte dedicata ajutorarii celor cu “sindromul cuiubului gol” sa se adapteze la imensul stres.
In realitate, exista foarte putine argumente stiintifice care sa sustina aceste manifestari sau macar convingerea populara ca femeile traiesc adevarate drame cand copiii pleaca de acasa sau se casatoresc. Peste 142 de perechi de parinti au fost intervievati pe aceasta tema. Majoritatea parintilor (deopotriva barbati si femei) s-au adaptat excelent, au simtit schimbarea ca un element pozitiv si au inceput sa discute ca de la egal la egal cu “plodul” cand acesta a obtinut o independenta mai mare. Mai mult, majoritatea celor cu “cuibul gol” au trait, in realitate, o crestere a satisfactiei vietii, ca urmare a descoperirii noilor posibilitati, flexibilitate si libertate. Dovezi recente, care urmaresc relatiile maritale timp de 18 ani dupa plecarea primului nascut de acasa, indica, de asemenea, o crestere a satisfactiei maritale (cu atat mai mult daca primul nascut este si singurul nascut).
O schimbare in rolurile casnice si o crestere brusca a timpului liber pot necesita unele adaptari din partea tuturor membrilor ai familiei. Dar un lucru este cert, “mutarea” unui copil nu este in mod obisnuit o experienta devastatoare si extrem de deprimanta, asa cum portretizeaza adesea mass-media. De fapt, pe masura ce copiii fac o tranzitie de succes catre tinerete, faptul ca parintii se bucura in sfarsit de recompensarile multor ani investiti in educarea copiilor lor poate reprezenta o ocazie de celebrare.
Iertati-mi eventualele greseli. Astept opinii.
Din seria Învățături zilnice: Iubirea este cea mai mare putere a noastra, aflata intr-o armonie cu legea atractiei. Cu cat iubim mai mult, cu atat mai mare este puterea noastra. Cu cat simtim o iubire mai altruista si mai neconditionata, cu atat puterea noastra creste. Legea atractiei are ca sinonim legea iubirii, intrucat reprezinta ea insasi un dar al iubirii pentru umanitate. Ea este legea care ne permite sa ne schimbam viata asa cum dorim. Cu cat iubim mai mult, cu atat avem sansa mai mare de a trai o viata sublima, plina de bucurii si armonie.
Toti ne dorim sa ne schimbam, odata sau de mai multe ori in viata. Asta pentru ca cei din jurul nostru traiesc o continua incercare de a ne schimba, fie ca e vorba de prieteni sau familie, toti au influenta asupra comportamentului si atitudinii noastre interioare. Chiar daca nu ne dam seama, fiecare dintre noi se schimba prin actiunea exterioara.
Uneori insa, ne dorim schimbarea atat de tare, incat sentimentul vine din partea noastra, iar actiunea celor din jur este mai putin importanta. Atunci cand incepem sa ne punem intrebari legate de viata, prieteni, familie, scoala si altele, este un semn ca in noi se produce o transformare profunda. Insa, numai cei care isi pun intrebari primesc si raspunsuri si descopera adevarul. Cei care isi pun intrebari aspira la primirea raspunsurilor sincere si atrag in viata lor o forma pe care fiecare o poate intelege.
Astfel, daca dorim sa primim raspunsuri si astfel sa ne schimbam, trebuie sa incepem sa ne punem intrebarile, mai intai.
A se trata ca atare.
“Cea mai mare revolutie pe care o traieste generatia noastra este descoperirea faptului ca prin schimbarea atitudinii lor interioare, oamenii isi pot schimba viata exterioara” – WILLIAM JAMES.
Pentru ca ieri timpul nu mi-a permis sa postez invatatura zilnica, voi completa postul de astazi cu aceasta:
Toti oamenii atrag in fiecare moment realitatea pe care o traiesc. Daca ni se pare ca legea nu functioneaza in cazul nostru pentru ca nu dispunem de lucrurile pe care ni le dorim, ar trebui sa incercam sa intelegem ca legea reactioneaza exact la lucrurile pe care le cerem. Noi atragem in viata noastra fie lucrurile pe care ni le dorim fie absenta lucrurilor pe care ni le dorim. Oricum ar fi, legea functioneaza.
Perseverand, perseverand, perseverand, vom deveni astfel din ce in ce mai constienti de cuvintele pe care le rostesc oamenii, indeosebi de cele care descriu realitatile nedorite de acestia. In plus, vei deveni din ce in ce mai constient de cuvintele pe care le rostim noi insine. Cand vom ajunge in acest punct, inseamna ca am inceput sa ne trezim. Inseamna ca am inceput sa devenim din ce in ce mai constienti.
Invatatura zilei de azi spune: Iata un exercitiu simplu, dar foarte eficient, pe care il putem practica zilnic pentru a ne pune la unison cu Universul si cu legea atractiei.
Dupa ce ne-am asezat intr-o pozitie confortabila, trebuie sa devenim constienti de sentimentele noastre, apoi sa ne relaxam intregul corp. Dupa ce am terminat, relaxarea sa devina inca si mai profunda. Continuand sa ne relaxam din ce in ce mai profund, trebuie sa repetam acest proces de relaxare corporala de multe ori, aprofundandu-l din ce in ce mai mult. Dupa terminarea exercitiului, remarcam diferenta dintre sentimentele noastre actuale si cele de la inceputul exercitiului. Acum se presupune ca ne aflam in armonie deplina cu Universul si cu legea atractiei.